Despre Noi

O incursiune in lumea artelor martiale cu Mihai Ioghen drept ghid si povestitor, in egala masura, reprezinta o experienta interesanta, cel putin, si plina de pilde, pentru orice iubitor de sport, dar nu numai, familiarizat sau nu cu tot ce inseamna karate-ul. Mihai Ioghen, de fapt sensei Mihai Ioghen (centura neagra, 5 dan WSKF), este ca o carte deschisa, care abunda in informatii (trecute, prezente si viitoare), despre artele martiale si, in special, stilul caruia i s-a dedicat, din 1990 incoace – stilul de karate shotokan WSKF.

Ecran Club Bucuresti – primii pasi in karate

Inalt de 1,80 metri si cu o greutate de 80 kilograme („plus-minus cateva kilograme, care apar sau dispar de-a lungul timpului”, precizeaza), Mihai Ioghen (foto) a inceput sa practice karate-ul in octombrie 1979, in Bucuresti, orasul de origine, in sala de la Ecran Club. Indrumator i-a fost sensei Mircea Ungurean (centura neagra, 6 dan WSKF). Era perioada romantica sau de pionierat, daca vreti, a karate-ului in Romania, serios influentata de regimul comunist de la acea vreme, care nu privea cu ochi buni, din contra, tot ceea ce era insemna practicarea artelor martiale.

Karate shotokan la Bucuresti si Brasov

Mihai Ioghen, in exclusivitate pentru Insport: „Karate-ul nu se practica in mod oficial in Romania. Corect ar fi sa spunem ca se practica in cadrul unor grupuri sau grupari prietenesti, care functionau «mascat», in spatele unor sectii sportive de judo, in primul rand, aerobic, badminton sau mai stiu eu ce alt sport. Ne strangeam la antrenamente, vezi Doamne ca faceam judo, dar de fapt noi incuiam sala, sa nu intre persoane straine, si ne sustineam antrenamentele de karate. Pe atunci, inainte de 1990, in Romania erau vreo sase astfel de grupari in Bucuresti, plus cele doua de la Brasov, ale lui Dan Stuparu si Adrian Popescu-Sacele, discipoli directi ai doctorului-profesor Ilija Iorga, centura neagra 10 dan. Asadar, oficial in Romania nu era niciun club de karate, federatie nici atat, iar concursurile, neoficiale, erau niste intalniri prietenesti, din care si azi pastrez atmosfera si socializarea superbe, relatiile interumane care se dezvoltau atunci prin practicarea karate-ului”.

Hirokazu Kanazawa, un monstru sacru in viata

Tot sensei Ioghen, din amintirile pre-decembriste: „Atunci, in Romania, dupa «zidul comunist», setea de informatii despre karate era mare. Tin minte ca cineva, nu stiu prin ce imprejurare, a facut rost, contra sumei de 6.000 lei – cam doua salarii bune in anii aceia -, de o caseta video cu sensei Hirokazu Kanazawa. Acum, acesta are varsta de 81 ani si centura neagra, 10 dan. Este un monstru sacru in lumea karate-ului. Am luat acea caseta, atunci, de parca l-am prins pe Dumnezeu de picior, am multiplicat-o de nu stiu cate ori si am impartit-o intre noi”.

Cursuri de karate in Bucuresti

Din toamna anului 1979, cand a calcat prima data in sala de karate (sau dojo, pentru cunoscatori), Mihai Ioghen, inginer TCM in devenire (atunci), si-a dedicat viata karate-ului. In 1986, impreuna cu Cornel Giurgea, in imprejurimile Bucurestiului, pe un santier, a deschis prima-i sala de karate. „In 86 tocmai fusesem facut instructor de sensei Ungurean”,mentioneaza. Apoi, in 1988, a mutat sala in capitala, la Grupul Scolar Industrial Unirea (pe scurt, Liceul Unirea). La un calcul sumar, din 1986 pana-n prezent, peste o mie de sportivi, practicanti ai stilului de karate shotokan, i-au urmat cursurile.

Prima federatie de arte martiale din Romania

Salt in timp – ajungem la anul 1990. Cortina comunista a cazut – un prilej numai bun pentru oficializarea si dezvoltarea artelor martiale in Romania. Mihai Ioghen sintetizeaza principalele episoade ale karate-ului romanesc post-decembrist. „In 6 ianuarie 1990, la initiativa lui sensei Mircea Ungurean, in sala Colegiului German Goethe din Bucuresti au avut loc primele discutii legate de infiintarea Federatiei Romane de Arte Martiale. Pe scurt, FRAM. In acelasi an, prin februarie-martie, in sala de la fostul complex «23 August», actualul «Lia Manoliu», a luat fiinta, oficial, FRAM, cu sensei Dan Macoveanu in functia de presedinte. Orgoliile si ambitiile specifice artelor martiale, atat de prezente si in karate-ul romanesc, existenta mai multor stiluri laolalta in FRAM, plus, de ce sa ne ferim, si interesele financiare si/ sau materiale ale unora sau altora, au condus, in 1993, la prima scindare a federatiei. Asa a aparut Federatia Romana de Karate Traditional si Discipline Asociate (FRKTDA), for care reunea stilul shotokan traditional, shotokan WSKF, kendo si jiu jitsu. Practic, a fost momentul cand stilul karate shotokan WSKF a fost recunoscut oficial in Romania, de catre guvern. Un merit substantial l-a avut Francisc Toba, un nume cunoscut in karate-ul romanesc, care atunci ocupa o importanta pozitie politica. Initiatorii proiectului FRKTDA au fost domnii Dan Stuparu și Mircea Ungurean. Bineinteles, pe langa recunoasterea Guvernului Romaniei, FRKTDA a capatat-o si pe cea internationala, prin afilierea la WSKF, adica World Shotokan Karate-Do Federation. Organizatia a fost infiintata, la randul ei, in 1 iunie 1990, in Japonia, de catre sensei Hitoshi Kasuya”.

Cum a intrat in conservare WSKF in Romania

Perioada tulbure, de cautari, pe care o traversa Romania dupa 1990 s-a reflectat, perfect, si in karate-ul… mioritic. Seria despartirilor la nivel inalt a continuat. In principal, din aceleasi motive, prezentate mai sus de Mihai Ioghen. Asa, in 1993, a mai aparut o organizatie: „In 1993, Romania a inceput sa participe la competitii internationale oficiale. In consecinta, au aparut orgoliile si problemele unor membri ai FRKTDA, ai caror sportivi nu mai prindeau loturile reprezentative ale Romaniei. Si acesti membri nemultumiti, cluburi din Brasov si Iasi, si-au facut propria organizatie, afiliata direct la WSKF, insa fara recunoastere oficiala in Romania. Mai departe, un an mai tarziu (1994), la Campionatul European din Turcia, Romania s-a trezit la Ankara cu doua echipe: una a FRKTDA si cealalta, cea afiliata direct la WSKF. Sensei Ungurean a retras echipa FRKTDA din concurs, s-a plecat acasa si si-a dat demisia din functia de vicepresedinte. Prin 1998 s-au mai inregistrat si alte rupturi, nu are rost sa intru in amanunte. Cert e ca de atunci, din 1994, WSKF a intrat intr-o perioada de conservare, cam pana-n 2000”.

Federatia Organizatiilor de Karate-Do Shotokan

Si a mai urmat o etapa: trecerea de la FRKTDA la FOKS. Tot Mihai Ioghen are cuvantul: „In 1996 eu, la clubul Toshirom din Bucuresti, am inceput sa cresc si sa formez o noua generatie de sportivi. Cum acestia trebuiau sa participe la concursuri interne sau internationale, spre sfarsitul anului 2000, am discutat cu sensei Ungurean, sa punem bazele unei noi organizatii. Am pregatit-o cam un an. Si asa, in 27 noiembrie 2001, s-a nascut Federatia Organizatiilor de Karate-Do Shotokan (FOKS), cu sensei Mircea Ungurean in functia de presedinte si cu mine, Mihai Ioghen, in cea de presedinte executiv. FOKS este afiliata la World Shotokan Karate-Do Federation (WSKF). Anii au trecut destul de repede si acum, cand stam de vorba, FOKS traverseaza o perioada de reorganizare. Speram ca in toamna acestui an 2012 sa punem Federatia pe picioare cum trebuie, ca reprezentanta activa si puternica a WSKF in Europa si in lume. Sensei Kasuya, prin WSKF, ne-a numit directori pe Romania, pe sensei Marian Manole, centura neagra 5 dan WSKF, si pe mine”.

Sensei Ilie Gheorghe: de la judo, la karate shotokan

Si totusi, de unde apropierea de Romania a japonezului sensei Hitoshi Kasuya (instructor sef WSKF, centura neagra, 8 dan), cel care este considerat, la ora actuala, ca fiind unul dintre cei mai importanti mari maestri a karate-ului din toate timpurile? „Daca e sa ne luam dupa sensei Kasuya, stilul de karate shotokan WSKF este, de fapt, stilul traditional de karate shotokan, mostenit de la sensei Gichin Funakoshi, intemeietorul karate-ului modern”, comenteaza presedintele ACS Toshirom 2003. Merge inapoi, in trecut. Mai intai aflam cine a adus stilul de karate shotokan in Romania. „E dificil de spus, exact. Insa, din ce stiu, pe la inceputul anilor 70, in Bucuresti, sensei Ilie Gheorghe, care practica si judo-ul, a fost primul care inceput sa organizeze antrenamente de karate shotokan in Romania. Unde, cand si cine-l invatase, nu am aflat. Discipol de-al dansului a fost si este sensei Mircea Ungurean, indrumatorul si mentorul meu”, informeaza Mihai Ioghen.

World Shotokan Karate-Do Federation (WSKF) – intrarea oficiala in Romania

Revenim la sensei Kasuya si patrunderea stilului shotokan WSKF in Romania. „In vara anului 1990, sensei Vasile Manea a primit o invitatie de la shihan Patrik Tamburini de a participa in Franta, cu acordul FRAM, la un stagiu sustinut de sensei Kasuya. Sensei Manea i-a luat cu dansul pe sensei Mircea Ungurean, Adrian Bucur si Dan Macoveanu. Dupa, in noiembrie 1990, sensei Kasuya, care abia isi infiintse propria organizatie, WSKF, si incepea s-o puna pe picioare, a venit prima data in Romania. E drept, atunci, sensei Kasuya i-a desemnat ca reprezentanti WSKF pe sensei Ungurean si Macoveanu. Dar, daca n-ar fi fost mai inainte sensei Manea, in relatia cu Franta si Tamburini, cand, practic, s-au cunoscut toti, cine stie ce s-ar fi intamplat. Deci, sunt de parere ca sensei Vasile Manea a adus WSKF in Romania”, comenteaza Mihai Ioghen.

Sensei Hitoshi Kasuya – stagii si cursuri la Bucuresti 

In acest moment, cea mai buna reprezentare pe harta WSKF in Europa o au Rusia, statele ex-sovietice, tarile foste comuniste din estul „Batranului continent”, Irlanda si Turcia. „Rusia e cea mai tare. Are cel putin sase mari organizatii mari WSKF. Acolo si-n tarile foste sovietice sportul e subventionat de stat. Ca si-n Venezuela – cea care, poate surprinzator, e considerata lider mondial al WSKF. Din urma vin tare tarile arabe si Mexicul. WSKF e prezent cam in 90 de tari din toata lumea. Atunci, in 1990, cand a infiintat WSKF, sensei Kasuya a fost inspirat, zic eu, si s-a orientat spre estul Europei, unde sportivii erau mult mai muncitori, mai seriosi si mai organizati, faceau fata efortului… Practic, erau mult mai dedicati, in comparatie cu occidentalii. Vorba aceea, viata grea ne-a intarit. Cu timpul, sensei Kasuya a devenit un obisnuit al stagiilor efectuate in Romania, dupa 1990. La un moment dat, s-a lovit de neseriozitatea unor organizatori si abia din 2003, dupa 5 ani de absenta, a revenit, iarasi, an de an in Romania. In 2006, la Sala Antilopa din Bucuresti, la propunerea lui sensei Kasuya am organizat Cupa Europei Centrale si de Est. Au concurat 350 de sportivi din 15 tari” – Mihai Ioghen.

Cluburi de karate shotokan WSKF in Romania

Conform aceluiasi vorbitor, acum, in Romania, functioneaza aproximativ 10 cluburi de karate shotokan WSKF (in jur de 200 sportivi legitimati), din care 5 (CS Budokai Bucuresti, CS Reimyo-Kan Bucuresti, Aka Sasori Bucuresti, Clubul de Karate Sfantu Gheorghe si ACS Toshirom 2003 Bucuresti) sunt mai importante (conditii, sportivi, nivel de pregatire, rezultate). O comparatie cu ce era inainte de 1990: „Atunci erau mai putine locuri de practicare a karate-ului shotokan. Am povestit conditiile, anterior. Insa, in acelasi loc, adunati, erau mai multi sportivi decat acum. In schimb, acum participarea la antrenamente e mai mica, dar sunt cluburi mai multe. Per total, sunt mai multi practicanti de karate shotokan decat inainte de 1990. Ca o paranteza, atunci, singurul din Romania care avea curaj sa sustina examene de centura era sensei Florentin Marinescu, un adevarat protecor, din umbra, al artelor martiale, in acele vremuri. Drept recunostinta, cu ghilimele de rigoare, multi dintre colegii din Bucuresti sau din tara s-au comportat foarte urat fata de dumnealui, dupa caderea regimului comunist. Recunostinta la romani…”.

ASC Toshirom 2003 Bucuresti

In prezent, clubul de karate shotokan WKSF Toshirom 2003 isi desfasoara activitatea in 3 locatii in Bucuresti: Scoala nr. 19 Tudor Arghezi (in spate la Intercontinental), Scoala nr. 75 Leonardo Da Vinci (sectorul 3) si Centrul de Afaceri Bucuresti Sud (Soseaua Oltenitei). Din toamna, vor fi inaugurate cursurile de karate shotokan WKSF la Branesti (in judetul Ilfov, la doar 12 kilometri distanta de Sala Antilopa din Bucuresti). Dintre sportivii reprezentativi, cu rezultate notabile, sensei Mihai Ioghen ii aminteste pe Ada Iorga (CE, Istanbul, 2005, medalie de bronz, la kata, 14-16 ani), Radu Tanasie (CM, Tokyo, 2007, locul 1 la kata, 16-18 ani), Iulia Alexe (CM, Tokyo, 2007, medalie de bronz la kata, 16-18 ani) si Ilinca Florentina Ioghen. Ultimele doua, la kata, in echipa cu Liana Alexe, au cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial din 2009 (Japonia, Tokyo).

Ilinca si Octavian Ioghen, pe urmele tatalui

Ca si fratele mai mare, Octavian, Ilinca, fiica lui Mihai Ioghen, este o pasionata si, dupa cum o demonstreaza rezultatele, o talentata si promitatoare sportiva. Alte nume avansate de Toshirom 2003: Mihnea Ibanescu (dublu campion european la Bucuresti, 2008, la individual, la kata, 12-14 ani, si cu echipa, impreuna cu Andrei Ciuperca si Tommi Lidholm, 14-16 ani, si vicecampion european, tot atunci, la echipa de kata mixt, alaturi Andreea Prossi si Andrei Ciuperca).

Mihai Ioghen si secretele stilului shotokan

Portretul practicantului model de karate, in viziunea lui Mihai Ioghen: „Trebuie sa aiba calitati ca modestia, in primul rand, seriozitatea si atitudinea. Sunt fundamentale nu numai la karate shotokan WSKF, ci la toate disciplinele din artele martiale, in general. Abia apoi vin munca si partea tehnica”. Perioada minima de pregatire pentru un karatist, pentru a ajunge la un nivel competitional ridicat? „Depinde, in primul rand, de calitatile despre care v-am vorbit mai inainte. De regula, la shotokan WSKF, cam dupa 4-5 ani apar rezultatele semnificative. Importanta e si experienta sportivului. Adica varsta la care a inceput initierea in karate. De regula, se incepe pe la 4-5 ani. Sunt si exceptii. De pilda, fiica mea, Ilinca, a inceput antrenamentele la trei ani si jumatate”, raspunde.

Karate shotokan: sfaturi pentru copii si parinti

Cateva cuvinte pentru parintii care se gandesc sa-si indrume copii spre karate? Mihai Ioghen: „In primul rand, orice parinte trebuie sa fie convins ca nu-si aduce copilul la bataie. Nici sa ia, nici sa dea bataie. La karate shotokan WSKF, tehnicile de lupta cu adversar, mai corect zis aplicarea lor, apar mult mai tarziu, dupa 2-3 ani de cand s-a inceput initierea. Si atunci, in lupta, sportivul nu trebuie sa se gandeasca la adversar ca la un dusman, ci efectiv ca la un partener. Partener care trebuie sa fie respectat si, la randul sau, sa respecte. Repet, la initierea in karate, atitudinea, modestia si seriozitatea sunt determinante. Parintii au rol important in primii 4-5 ani de karate. Ei ii aduc la sala pe copii, ei ii sustin financiar, ei stau dupa ei, antrenament dupa antrenament, pe bancuta, ei ii incurajeaza in practicarea karate-ului”.

Arte martiale si judo in scolile din Romania

Cum vede Mihai Ioghen introducerea artelor martiale (indiferent de stil), de ce nu chiar si a judo-ului, in scolile din Romania? „In conditiile in care vedem ce se intampla in scolile noastre si la ce nivel scazut, mai ales moral, a ajuns invatamantul romanesc, ar fi cel mai bun lucru. Cand se va schimba atitudinea fata de invatatori si profesori, atunci aceasta idee ar putea fi realizabila. Doar atunci! E vorba de atitudinea sistemului, a parintilor si a elevilor fata de dascali. La clubul Toshirom 2003, scopul nostru nu este dat de rezultatele din competitii, in principal. Ci de cresterea sportivului ca om, in primul rand, si formarea lui pentru viata. Cam toti elevii de la Toshirom 2003 au absolvit una sau doua facultati, si-au dat masteratele in Romania sau la institutii de invatamant prestigioase din strainatate, s-au intergat in societate ca oameni de valoare, respectati de semenii lor. Introducerea artelor martiale in scoli ar da un plus de valoare in tot ceea ce inseamna educatia si invatamantul din Romania, de la organizare si disciplina pana la rezultate scolare de nivel ridicat”, vine raspunsul.

Cluburile de karate din Romania – finantarea

Pe finalul discutiei, pe scurt, ultimele informatii din dialogul de 2-3 ceasuri purtat cu Mihai Ioghen. Din ce bani se sustinut cluburile de karate din Romania? „Din propriile fonduri si din banii dati de parinti pentru cursurile de initiere, perfectionare si performanta. Din nefericire, Romania nu face parte din categoria tarilor foste comuniste unde artele martiale sunt ajutate cu fonduri guvernamentale. Ne descurcam si noi cum putem, in conditiile in care, in Romania, nici o lege a sponsorizarii ca lumea nu avem”, opineaza partenerul de dialog.

Karate pentru copii, sfaturi pentru instructori si antrenori

Calitatile unui bun antrenor sau instructor de karate? „E obligatoriu sa iubeasca copii, pentru ca acolo, la acel nivel, e baza-n karate, indiferent de stil. Trebuie sa se poata cobori la mintea lor, a copiilor, si sa aiba o buna comunicare. Trebuie sa-i cucereasca pe copii, sa fie foarte apropiat de ei. Daca intra pe «lungimea de unda» a copiilor, ii castiga pe viata. Daca nu, intervine contrariul si, in final, copii se lasa de karate. Degeaba esti un meserias bun si tehnician, daca nu esti un bun comunicator”, dezvaluie.